Cum ne afectează menopauza precoce?

Menopauza prematură afectează femeile cu vîrsta de pînă la 40 de ani şi este explicată la nivel ştiintific ca o insuficienţă ovariană prematură. Afecţiunea presupune încetarea totală a menstrelor timp de cel puţin 12 luni şi este una dintre cauzele frecvente ale infertilităţii în rîndurile femeilor.

Cauzele menopauzei premature:
– Dereglările autoimune sunt cea mai frecventă cauză a menopauzei precoce. Sistemul imunitar al organismului luptă cu bolile în mod normal, dar în cazul afecţiunilor tirodiene şi artritei reumatoide, de exemplu, atacă din greşeală ovarele şi le împiedică sa elibereze hormoni;
– Factorii genetici – fiecare a 5-a femeie cu acest diagnostic moşteneşte boala pe linia mamei;
– Unele paciente se nasc cu anomalii ale cromozomilor X, care interacţionează cu producţia de ovule înainte de instalarea menopauzei. Altele se nasc cu o deficienţă de cromozomi (sindromul Turner), fapt ce cauzează instalarea menopauzei cu mult mai devreme decît se întîmplă în mod natural;
– Operaţia de îndepărtare a unui sau ambelor ovare sau histerectomia (îndepărtarea întregului aparat reproducător –uterul, trompele uterine, ovarele în unele cazuri). Femeile care suferă de endometrioză, polipi sau cancer ovarian sunt nevoite să apeleze la astfel de intervenţii, ceea ce reduce substanţal funcţia ovarelor, diminuînd nivelul estrogenului din organism şi cauzînd menopauza;
– Tratamentele împotriva cancerului – chimioterapia sau radiaţiile sunt o cauză frecventă a insuficienţei ovariene premature. La unele paciente ciclul menstrual se restabileşte după încheierea tratamentului, la altele procesul este ireversibil;
– Unele infecţii cum ar fi oreionul sau tuberculoza pot afecta funcţia ovarelor şi provoca menopauza precoce.

Simptomele menopauzei premature

Frecvent, acestea sunt similare simptomelor menopauzei obişnuite şi includ:
– Cicluri menstruale neregulate sau absenţa acestora;
– Uscăciune vaginală – subţierea şi diminuarea flexibilitatii vaginului;
– Incontinenţă urinară – pierderea controlului vezicii urinare;
– Migrene;
– Bufeuri;
– Dureri musculare sau ale articulaţiilor;
– Creştere în greutate, în special în jurul abdomenului;
– Retenţie de apă în organism;
– Pielea, gura sau ochii uscaţi;
– Modificări emoţionale, depresie;
– Pierderea memoriei;
– Insomnie;
– Scăderea libidoului;
– Imposibilitatea de a prinde sarcina după mai multe încercări.

Riscurile asociate menopauzei precoce:
– Femeia nu mai poate concepe copii, iar această imposibilitate nu mai poate fi soluţionată, ca în cazul amenoreei de exemplu;
– Creşte predispoziţia către cistite, drept urmare a bufeurilor şi transpiraţiilor nocturne şi a atrofierii vezicii urinare (protejată de estrogeni);
– Dispare efectul de protecţie a vaselor de sînge – hormonii feminini estrogenici menţin elasticitatea şi previn depunerile de grăsimi care îngroaşă pereţii arteriali şi predispun la infarct sau la accident vascular cerebral. Un alt rol important al hormonilor respectivi este menţinerea în limite normale a nivelului homocisteinei, care odată crescut, afectează pereţii vaselor sanguine şi favorizează formarea cheagurilor şi apariţia aterosclerozei;
– Oasele se subţiază, ceea ce creşte riscul de a dezvolta osteoporoză. Asta deoarece scăderea nivelului estrogenilor influenţează în mod direct pierderea densităţii minerale osoase;
– Există un risc mai mare de cancer de colon, cauzat de scăderea gradului de protecţie pe care o oferă estrogenii;
– Reducerea nivelului estrogenilor poate favoriza maladia Alzheimer, în special la femeile care au istoric familial de boală. Explicaţia vine din faptul că hormonii estrogenici protejează sistemul nervos central împotriva degenerării şi instalării demenţei senile.

Diagnosticarea şi tratarea menopauzei premature

Menopauza prematură poate fi uşor confundată cu amenoreea. Din acest motiv, este necesar să vă adresaţi medicului ginecolog, care vă va indica efectuarea unor investigaţii hormonale şi unei ecografii. În urma rezultatelor investigaţiilor, specialistul vă va pune diagnosticul corect şi vă va prescrie tratamentul corespunzător. În cele mai dese cazuri pacientelor li se recomandă terapia hormonală de substitutie, care poate ameliora simptomele şi reduce riscul unor boli ce însoţesc insuficienţa ovariană prematură.